„Un suflet pereche este singura persoană a cărei iubire este suficient de puternică pentru a te motiva să-ți cunoști sufletul, să faci munca emoțională de auto-descoperire, de trezire.” – Kenny Loggins
La prima vedere
M-am îndrăgostit pentru prima oară de el când aveam doar șase sau șapte ani. Nu știu cum să descriu exact sentimentele de la acea vârstă, dar erau un fel de fluturași în stomac, împreună cu o bucurie nemăsurată atunci când îl vedeam.
El, mai mult ca sigur, nu m-a observat, deși recunoaște că își amintește de mine. Era mult prea prins în jocurile lui băiețești alături de prietenii, cu care își petrecea timpul la țară.
Nu știu dacă pot spune că l-am uitat, pentru că verile următoare nu l-am mai văzut. Gândind retrospectiv, cred că mintea mea “l-a pus la păstrare” într-o cutiuță precisă, pentru că mi-a amintit de el pe la vârsta de șaptesprezece ani. Și l-am căutat. Și, apoi, l-am și găsit. L-am văzut, el nu cred că m-a văzut prea bine la început, dar s-a lămurit pe parcurs (aluzie la fraza din Avatar “I see you”, ce are semnificația faptului că îl vezi și îl accepți pe celălalt exact așa cum este).
Conștientizarea lui
Zic să mai facem și puțin haz de necaz. Cu alte cuvinte, “fraierul” a deschis ochii ceva mai târziu decât mine, pentru că el, spre deosebire de mine, era încă prins în febra adolescentină a distracțiilor. Dacă este întrebat, după aproape șase ani de când suntem împreună, când s-a produs declicul și cum anume s-a îndrăgostit de mine, va răspune că, deși nu a fost dragoste la prima vedere, a fost mai degrabă o conștientizare, încă din prima clipă când m-a văzut, că eu sunt acel tip de femeie, pe care și-ar fi dorit-o lângă el.
Discuții cu propriul meu suflet
Însă aici nu este vorba despre felul în care el și-a făcut alegerea, ci despre felul în care eu îl iubesc și îl apreciez. Sufletul meu mi-a grăit și eu l-am ascultat. Mi-a povestit despre viitorul nostru împreună, despre cât de în siguranță mă voi simți alături de el, despre cum brațele lui vor deveni acasă al meu. Și am crezut și am sperat până când toate aceste lucruri s-au îndeplinit exact ca într-un basm.
Zilele mele au căpătat o altă nuanță de când îl iubesc, am mai multă speranță în suflet, văd viața într-o notă mai optimistă, am mai multă încredere în mine și simt că, în final, pot fi cine sunt eu fără să îmi fie teamă. Faptul că scriu astăzi este meritul lui.
Maturizare
Poate că nu este cea mai convențională declarație de dragoste și nici nu îmi doresc să fie, însă o mare parte din evoluția mea i se datorează lui. La fiecare pas, m-a susținut sau, dimpotrivă, mi-a arătat într-un mod blând unde greșesc, mi-a dat aripi să zbor și motive nenumărate să rămân alături de el. Ne-am maturizat împreună sufletele, dar și iubirea.
Privesc spre viitor și intuiția mea îmi confirmă că nu m-am înșelat când mi-am dăruit inima lui. Nu știu dacă voi ați simțit liniștea acea deplină, care parcă se așterne pe tot trupul tău, atunci când contemplezi un gând anume, care este îndepărtat, dar pe care ți-l dorești? Împăcarea aceasta sufletească mă însoțește atunci când mă gândesc la ce ne așterne viața pe mai departe și, de aceea, sunt foarte fericită.
Viitor
Am în mintea mea o imagine a noastră, ținându-ne de mână, mergând liniștiți către unde ne poartă drumul. Sunt recunoscătoare și nu îmi este frică de nimic. Știu că, atâta timp cât este cu mine, orice povară își ușurează greutatea, orice tristețe își diminuează intensitatea, orice lacrimă cade mai lin pe obrajii mei. Cât despre fericire, pe ea o trăiesc înmiit alături de el.
Nu aș vrea să prelungesc prea mult agonia celui care citește și, cu siguranță, nici pe a soțului meu, așa că am să închei prin a mă adresa vouă cititorilor: ascultați-vă inima și cel de-al șaselea simț propriu, intuiția. Ea nu greșește, vă asigur.
Iar tu, dragul meu, ascultă-ți mereu inima, căci eu te voi urma oriunde!
Semnat,
E.M.