“În momentul în care se naște copilul, se naște și mama. Ea nu a existat înainte. A existat femeia, dar nu și MAMA. Mama este ceva total nou.” (Osho)
Devenirea mea ca mamă s-a produs într-un timp destul de îndelungat, nu a survenit peste noapte. Totul a început în ziua în care un banal test de sarcină mi-a confirmat faptul că urma să am propriul meu pui. La vederea rezultatului pozitiv, m-au încercat o multitudine de sentimente, de la teamă și înspăimântare până la extaz și fericire.
M-am oprit uimită în fața oglinzii și mi-am contemplat burtica inexistentă. M-am gândit: “În interiorul meu, chiar acum, crește un miracol”. Nu puteam să concep cum se poate produce o asemenea minune, cum, exact în clipa în care eu priveam spre ceva imperceptibil ochiului uman, un bebeluș se dezvolta în pântecul meu.
Transformarea în Mamă
M-am surprins dorindu-mi din ce în ce mai mult să mă schimb: am avut grijă mai multă la ce mâncam, m-am ferit, pe cât posibil, de factorii nocivi, m-am transformat într-o persoană mai calmă. Simțeam că acel suflet nevinovat avea nevoie de mine în cea mai bună stare fizică și psihică posibilă.
Sarcina, pentru mine, reprezintă o magie ce nu poate fi descrisă în cuvinte suficient de frumoase. Primele mișcări ale fetiței mele mi-au împlinit sufletul și mi-au confirmat și mai mult prezența ei, căci, cu toate ecografiile făcute, eu nu puteam crede cu adevărat că ea este acolo, alături de mine în orice pas, respirație și bătaie de inimă.
De-aș fi putut opri timpul în loc…
Zilele și nopțile curgeau de la sine, fără vreun efort din partea mea. Aș fi vrut, totuși, să mai pot ține timpul în loc, căci, privind astăzi în urmă, parcă a trecut într-o clipită. Retrăiesc adesea plimbările de vară, în rochii vaporoase și colorate. Mă pot vedea aievea prin locurile prin care am trecut atunci și resimt o melancolie profundă în sufletul meu, însă știu că aceste amintiri îmi vor bucura sufletul la bătrânețe.
Astăzi, ești aici
Astăzi, o țin de mânuță și îi arăt toate străduțele și aleile și părculețele, unde se plimba mămica ei atunci când o purta în pântece. Cu siguranță, ea nu poate înțelege încă poveștile pe care i le spun, dar sper că simte dragostea din ele.
Astăzi, creăm altfel de amintiri, amintiri despre dimineți îmbrățișate, pupici nenumărați, jocuri interminabile, melodii ce ne încântă și ne fac să dansăm voioase. Astăzi, ne aducem zâmbete pe buze una alteia, ne întristăm, ne ștergem lacrimile și apoi iar ne bucurăm. Astăzi, curățăm hăinuțe și gurițe murdare de la atâta “miami-miami”, pantalonași și ghetuțe pline de nisip sau noroi. Mâine, nu voi mai avea toate aceste privilegii și, cel mai probabil, voi aștepta doar un scurt telefon cu un răspuns la fel de sec: “Sunt bine, mami!”.
Astăzi, apreciez fiecare moment cu ea
Astăzi, vreau să o iubesc mai mult ca oricând, să am răbdare cu ea să descopere uimită lumea și să mă uit în ochii ei mari și inocenți, care grăiesc a dragoste. Astăzi, vreau să apreciez că, de fiecare dată când părăsesc încăperea, mă strigă: “Mami!”, chiar și de o sută de ori, iar apoi fuge repede după mine prin fiecare cameră. Mâine, nu va mai fi niciodată la fel.
Și, se spune că, niciodată nu știi când va fi ultima oară, ci îți vei da seama abia mult mai târziu. Așa că am decis să prețuiesc fiecare năzbâtie, fiecare chicotit, fiecare plânset, fiecare gripă, fiecare lingură de mâncare aruncată pe jos, fiecare dată când mi-aș dori să gătesc sau să scriu ceva, dar ea nu mă lasă, căci își dorește ca mami să îi fie alături la joacă, tocmai pentru că nu vreau să îmi lipsească nimic din toate astea. Dar, oricât aș încerca să mă mint, știu sigur că îmi vor lipsi…
Bucățică ruptă din Rai și … din mine, cu adevărat!
Sper ca atunci când vei pleca în lume, să porți cu tine acea parte mai bună din mine. Însă, tu știi că, de fapt, tu ești cel mai frumos și minunat dar, pe care l-am putut oferi lumii.
Te iubește mama pentru totdeauna!
Semnat,
E.M.