“Uneori, nu poți lăsa trecutul să se ducă, fără a te confrunta din nou cu el.” – Gail Tsukiyama, Grădina Samuraiului
Reîntoarcere
Te-ai simțit vreodată blocat în trecut, în amintirea unei perioade din viața ta, pe care ai trăit-o din plin, cu toată inima și cu toată fericirea posibilă? Ți-ai dorit vreodată să dai timpul înapoi, să mai poți gusta din acele clipe, care ți-au bucurat atât de tare sufletul?
Cei mai mulți dintre voi ați răspuns deja, în mintea voastră, cu un mare ”DA”. Am să vă mărturisesc că și eu sunt încercată adeseori de această dorință. Zilele acestea am vizitat un loc deosebit pentru mine, locul în care mi-am petrecut aproape toată perioadă cât am fost însărcinată.
Locuiam în chirie pe vremea aceea, într-o garsonieră modestă, la parterul unui bloc cu patru etaje, iar în fața geamului meu puteam să văd și să aud mereu copii jucându-se în parc. Cu toate acestea, zona aceea era atât de liniștită încât, în fiecare dimineață, trilurile vrăbiuțelor îmi dădeau deșteptarea.
Dulci amintiri
Plimbarea, pe care de bunăvoie am făcut-o către acel loc, mi-a adus la viață amintirile, pe care le-am creat acolo. Emoțiile din ziua în care am făcut testul de sarcină, primele fotografii în oglindă cu burtica, mirosul primelor hăinuțe proaspăt spălate de bebeluș, dar și primele mișcări ale fetiței mele – toate s-au întâmplat acolo.
Îmi amintesc că, atunci când a venit vara, schimbam câte o rochie aproape în fiecare zi și mă simțeam atât de radioasă, pentru că burtica mea începuse să fie vizibilă. Făceam plimbări îndelungate, în timp ce vorbeam cu bulina mea (căci așa o poreclisem atunci), în timp ce o mângâiam și îi cântam cele mai frumoase cântece pe care le știam.
Parcă toate aceste lucruri s-au întâmplat ieri… Și parcă nu am avut destul timp să mă bucur de ele așa cum mi-aș fi dorit. Sunt recunoscătoare pentru una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, însă sufletul meu tânjește să retrăiască aceste amintiri.
A doua oară…
Adeseori, înainte de a merge la somn, mă gândesc cât de magic ar fi dacă ar fi posibil să mă visez din nou acolo, să mai pot păși încă o dată agale pe străzi, să mă simt cea mai specială femeie din lume și să ating burtica năzdrăvană, care se mișcă în cele mai ciudate și adorabile moduri.
Deși îmi doresc încă un pui de om, știu că primele dăți sunt cele mai deosebite. Toate aceste lucruri nu le voi mai trăi cu aceeași intensitate și, cu siguranță, nici în același mod. Însă, sunt sigură că, dacă va fi posibil, și cea de-a doua sarcină îmi va crea amintiri de neuitat.
Imortalizarea amintirilor
În sufletul meu, am o speranță, pe care cred că și voi o aveți. Fiind conștientă că timpul nu poate fi dat înapoi, nu îmi rămâne decât să încerc să păstrez aceste amintiri la fel de vii, ca atunci când ele reprezentau prezentul și nu un trecut îndepărtat.
De aceea, am ales să scriu, să imortalizez toate sentimentele, stările și emoțiile prin care trec zi de zi. Poate că bătrânețea va fi dură cu noi și ne va șterge o parte din aceste bogății spirituale. Eu nu vreau să ratez nimic, așa că am decis să aștern tot în cuvinte, pentru a-mi putea aduce aminte cât de frumos am trăit.
Și, încă o dată, sper ca îndemnul meu să ajungă și la voi! Nu lăsați amintirile să se piardă în trecut, aduceți-le la viață cu fiecare oportunitate pe care o aveți și bucurați-vă de ele, căci nu există bogație mai mare la bătrânețe decât aceste momente, pe care sufletul vostru le-a imortalizat undeva într-un colț al inimii și al minții voastre.
Semnat,
E.M.