Semnele trecerii timpului
Astăzi, aș vrea să vă povestesc despre cum am mai “crescut’’ încă un pic la finalul acestui an. M-am îmbogățit, după cum spune și titlul. Inima mea și-a înmulțit iubirea, mintea mea și-a sporit răbdarea și înțelegerea față de aproapele meu, iar vârsta mea a mai primit un bonus.
Pielea de pe chipul meu este încă netedă, dar știu că nu va fi așa pentru totdeauna. Părul mi s-a mai închis, ca și cum până și el ar acumula povești nenumărate în el, despre timp și despre vreme. Nici ochii nu au rămas la fel, deși tot calzi și blânzi îi numește oricine îi privește chiar și pentru prima oară.
Învățăturile sufletului
Și mai este sufletul…
Astăzi, aș vrea să vă vorbesc mai mult despre suflet și despre ochi. Sufletul meu este visător, tinde către perfecționism, dar și către armonie și liniște. În el, m-am străduit să adun cele mai frumoase învățături, din cele mai felurite experiențe, fie ele vesele sau triste. Sufletul meu poartă în el gânduri înălțătoare și speranțe nenumărate, caută binele în orice întâmplare și persoană și așteaptă o schimbare. Dar sufletul meu mai obosește din când în când să fie atât de optimist și cade în patima tristeții și a deprimării. Iar apoi, ochii se tulbură și varsă lacrimi ca un potop ce aștepta de mult timp să înceapă.

Armonie suflet-ochi
Dar…trece furtuna și… după ploaie, ÎNTOTDEAUNA răsare soarele! Și, uite așa, ochii și sufletul s-au armonizat încă o dată și și-au fost alături și la bine, și la rău. Ochii și sufletul sunt totuna. Ei își vorbesc neîncetat, se sfătuiesc, visează, se deprimă, plâng și râd împreună. Și eu sunt de părere că, în ochi se oglindește sufletul.
Povestea mea destul de abstractă are menirea ca, la final de an, să ne privim fiecare în proprii noștri ochi, în oglindă, și apoi să reflectăm asupra Universului din sufletul nostru, pe care aceștia o exprimă.
M-am îmbogățit cu… încă un an
Fericirea este în fiecare dintre noi! Ea doar așteaptă să fie găsită și scoasă la suprafață!
Semnat,
E.M.
