„Dacă ai capacitatea de a iubi, iubește-te pe tine mai întâi.” – Charles Bukowski
Cum se practică corect iubirea de sine?
Unii dintre noi ar răspunde că investesc pe cât posibil în sănătate, făcând sport, mâncând sănătos, având relații sociale înfloritoare. Aș putea fi de acord cu ei, pentru că, DA, să ai grijă de tine este un mod de a te iubi, dar nu este suficient.
Alții ar putea spune că iubirea de sine este o idee prostească a generației noastre, generație mult prea preocupată de lucruri atât de mărunte și nu de adevăratele probleme ale vieții.
Eu am de adăugat câteva mențiuni personale referitoare la iubirea de sine, dar nu doresc să fie privite drept adevăruri universale, pentru că este doar viziunea sau perspectiva mea, având în vedere experiențele mele din trecut. Cu atât mai mult, îmi doresc să manifestați blândețe și înțelegere la citirea acestor rânduri.
Cum văd eu iubirea de sine
Din punctul meu de vedere, iubirea de sine nu este o calitate înnăscută, ci ea este cultivată în inimile noastre de către primii noștri îngrijitori (părinți, bunici sau oricine altcineva este persoana care îți este alături din momentul când te-ai născut până ‘’te faci mare’’), urmând apoi ca noi să îi susținem flacăra vie și să transmitem această calitate mai departe succesorilor noștri și, de ce nu, oricărei persoane cu care interacționăm.
Primii noștri îngrijitori ne pot arăta că suntem importanți și că nevoile noastre contează atunci când reacționează la lacrimile și zâmbetele noastre, atunci când se opresc din orice altă activitate ca să ne însoțească la un joc care pentru noi, copii fiind, este atât de captivant. Ne simțim valoroși, simțim că este cineva acolo care ne vede și ne respectă. Astfel, învățăm ca, mai târziu, să căutăm relații similare cu aceasta, dar ne și implementeză la nivel psihic faptul că este esențial să ne privim și noi înșine cu blândețe și acceptare.
Cu siguranță, cei care ajung să creadă că stima de sine este ceva banal, abstract și care nu contează în viață, sunt de fapt niște copii răniți în interiorul lor, ale căror nevoi nu au fost acceptate, ba mai mult decât atât, au fost respinse și privite cu indiferență.
Iertare și compasiune
Gândul meu către voi este acela de a căuta în inimile voastre unde se află suferința care vă provoacă să nu aveți grijă de voi înșivă, să credeți că nu meritați să fiți iubiți și ascultați și să încercați să îi iertați pe cei care v-au cauzat această rană. Compasiunea față de propria persoană, dar și față de ceilalți va crește în sufletul vostru și veți privi lumea cu alți ochi, mai calzi și mai compătimitori, pentru că în spatele unui anumit comportament sau a unei anumite concepții de viață, stau o multitudine de experiențe, ce ne-au modelat pe fiecare în parte.
Miracolele sunt posibile doar atunci când ne dorim cu adevărat o schimbare! Vizualizați acea schimbare, împreună cu obstacolele și reușitele sale, și sper ca fiecare dintre voi să ajungă să se iubească pe sine măcar un pic mai mult.
Semnat,
E.M.