“Bătrânețea este ca orice alt lucru. Pentru a avea succes cu ea, trebuie să începi de tânăr.” – Theodore Roosevelt
Îmbătrânirea sufletului
Cum adică mi-am dat seama că am îmbătrânit când nici măcar nu am atins vârsta de treizeci de ani? Cum îmi poate trece prin minte un asemenea gând când înfățișarea mea aduce mai degrabă cu cea a unei adolescente? Este posibil să fac o asemenea afirmație?
Cu siguranță că da. Îmbătrânirea trupului nu este totuna cu cea a sufletului. Semnele trecerii timpului asupra chipului nostru povestesc despre surâsuri, bucurii, lacrimi și tristețe. Pe de altă parte, sufletul celui deschis la a învăța permanent, din experiențele de zi cu zi, se îmbogățește cu fiecare nouă lecție.
Mi-am dat seama că am îmbătrânit…
… când am lăsat deoparte obiceiurile mele din adolescență și le-am înlocuit cu cele ale unei femei mature. Am transformat gelozia în încredere. Am început să îi văd și să îi iubesc pe cei din jurul meu exact așa cum sunt, fără să îmi doresc să îi schimb. Am înțeles că frumusețea noastră, a oamenilor, constă tocmai în diferențele ce ne separă.

Când am adus pe lume un suflet inocent, am realizat că nu există scop mai înălțător în toată această existență a noastră decât să dăruim viață și să o ocrotim. M-am scufundat cu toată ființa mea în această nouă experiență, prin care am devenit mamă. Am căutat răspunsuri la multe întrebări și le-am găsit alături de un pui de om. Am crescut spiritual, împreună cu fetița mea, iar acesta este un privilegiu pe care Universul mi l-a oferit.
Învățăminte dezvelite la timpul potrivit
Poate că trupul meu a rămas undeva blocat la o vârstă mai fragedă, însă nu pot spune același lucru despre suflet. El s-a extins în direcții în care nu mi-aș fi imaginat că va ajunge atât de curând. Toată această odisee, prin care am trecut în ultimii trei ani, mi-a deschis noi perspective asupra felului în care privesc viața și m-a transformat în cu totul alt om.
Călătoriile spirituale, pe care le vom parcurge pe acest pământ, ne vor lăsa muți adeseori, neștiind ce învățăminte ne aduc de fapt. Însă urmele, pe care le vor crea în mințile și sufletele noastre, vor dăinui pentru totdeauna și, la momentul potrivit, își vor dezvălui scopul.
Semnat,
E.M.
