Sari la conținut

Scrisoare către mămici

“Prietenia constă în a uita ceea ce oferi și a păstra în memorie ceea ce ai primit.” – Alexander Dumas

Dragi mămici,

În ultimul articol pe care l-am scris, v-am promis o revenire în forță, cu mai multă inspirație decât oricând, însă, mintea și sufletul meu s-au confruntat în continuare cu un mare blocaj, pe care nu am reușit să-l descifrez încă.

Astăzi, am să vă povestesc o întâmplare de zilele trecute, ce mi-a făcut inima să tresară de bucurie și mi-a reaprins speranța din suflet.

Mai întâi de toate, aș vrea să îți mulțumesc ție, dragă mămică din parc, pentru că mi-ai adresat “cuvintele-minune” și mi-ai oferit o rază de soare spunându-mi că mă citești. Aș dori să îți fac cadou ție acest articol și să îți mărturisesc că tu ești “vinovată” pentru că, astăzi, am avut din nou curajul să aștern câteva cuvinte pe o foaie albă.

Scrisoare către mămici - o mărturisire onestă despre recunoștința ce o voi purta mereu în inima mea, femeii care mi-a dat curaj să scriu într-o zi oarecare de marți.

O întâmplare neașteptată

În acea zi oarecare de marți, într-un loc de joacă pentru copii, am trăit un sentiment incomparabil și am mai avut de învățat încă o lecție. Puterea cuvântului este atât de mare încât îți poate da aripi sau ți le poate frânge la fel de ușor.

Femeile sunt ființe sensibile, impresionate de frumos, de artă, de creație. Zilele trecute, am ascultat un podcast al lui Cristian Stan împreună cu psihoterapeutul Alexa Petrache (link aici), prin care am înțeles faptul că munca femeii nu trebuie să se simtă ca o trudă, ci mai degrabă ca o creație, prin care ea să își facă auzită vocea. În adâncul inimii mele, sper ca această pasiune a mea de a scrie să se transforme într-o artă personală, ce mi-ar putea aduce împlinirea sufletească nu doar mie, ci și celor care o citesc.

În încheiere…

… aș vrea să vă transmit faptul că în interiorul vostru, dragi femei și mămici, este un întreg univers de emoții și trăiri, ce merită auzite. Mi-aș dori să ne susținem mai mult unele pe celelalte, să cultivăm în inimile noastre compasiunea și toleranța, dar și să ne contrazicem și, totuși, să rămânem prietene.

Îți mulțumesc, încă o dată, dragă mămică din parc, pentru că mi-ai dăruit curaj să scriu și sper ca, într-o zi, să fac și eu același lucru pentru o altă femeie!

Semnat,
E.M.

Sursa foto

Spune-mi părerea ta!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *