„Până și cea mai întunecată noapte se va încheia, iar soarele va răsări.” – Victor Hugo
Liniște apăsătoare
Uneori, când este mult prea liniște în casă sau când te plimb în marsupiu și tu dormi, fetița mea, gândurile mele se transformă într-un zgomot de fundal obositor, ce rulează fără oprire. Mă pierd în multitudinea lor și nu reușesc să găsesc un început și un sfârșit al lor. Te privesc cum dormi atât de senină în brațele mele și iau o gură de aer proaspăt. Tu ești oaza mea de liniște în astfel de momente de singurătate.
Atunci când nici măcar chicotelile tale nu se mai aud prin casă, simt cum parcă și aerul devine irespirabil și apăsător. Nu mai știu ce să fac în lipsa ta. Mi-am construit voit viața în jurul tău în ultimii doi ani și acum îmi este greu să mă regăsesc pe mine.
Zile în doi
Unele zile sunt mai gri, altele mai colorate. Sunt dimineți când mă cufund într-o ceașcă de cafea în fața geamului și sorb cu plăcere din ea, iar aerul tare pătrunde pe fereastră în casă. Însă, am observat că după-amiezile par nesfârșite, atunci când aștepți un ursuleț să se trezească. De aceea, am preferat în ultima vreme să îți faci siesta în marsupiul în care te-am purtat de când erai bebeluș, iar eu să mă bucur de o plimbare solitară și, totuși, în doi…
…în doi, pentru că tu ai fost alături de mine aproape neîntrerupt de când ai venit pe lume. Am împărtășit cu tine numeroase experiențe și mai frumoase, și mai dificile. Și chiar dacă adeseori m-am simțit singură, realizez că, de fapt, niciodată nu a fost așa. Sunt sigură că mi-ai simțit și fericirea și tristețea din glas, mi-ai auzit surâsul și suspinele. Astăzi, ai crescut atât de mult încât îmi ștergi lacrimile de pe obraz și îmi oferi îmbrățișarea și pupicii tăi dulci.
Gânduri asurzitoare devenite zgomot
Când gândurile haotice devin asurzitoare și tu ești în preajma mea, găsești o modalitate să îmi pui un zâmbet pe buze și mă determini să îmi schimb perspectiva. Îmi aduc aminte ce mi-am promis înainte să te cunosc: să îți ofer încredere în propriile tale forțe, pentru ca să poți să supraviețuiești și celor mai dificile etape din viața ta.
Cred că același lucru încerc să fac acum și pentru mine. Nu regret că ți-am dăruit ție tot timpul meu, pentru că am făcut-o de bunăvoie și pentru că așa am simțit. Aș vrea să știi că mi-ai adus pace în suflet din clipa în care am aflat că ești în pântecul meu. Și eu am avut de învățat multe lecții de la tine.
Liniștirea acestor gânduri haotice
Așa că, dacă tu mi-ai arătat că te pot iubi mai mult cu fiecare zi ce trece, mi-aș dori să îți dăruiesc povestea unei experiențe dificile din viața mea, care ar suna cam așa:
Când gândurile asurzitoare mi-au cuprins mintea,
Devorându-mi și ultimul strop de speranță,
Neînfricată, am hotărât că a sosit vremea
Să le ghidez, să le ordonez și să le adresez în instanță.
Într-o bună zi, eu nu voi mai fi la fel de tânără, iar tu nu vei mai fi un bebeluș. Așa că îmi doresc ca, atunci când viața ne va aduce în acel punct, să îți fi arătat că ai nevoie doar de puțin curaj pentru a-ți înfrunta proprii demoni. Sau poate doar de un pix și o hârtie albă, pe care să îți așterni haosul din minte și apoi să îl elucidezi.
Semnat,
E.M.