Adeseori, cele mai mari adevăruri se exprimă în puține cuvinte.

Absență la scris

Am fost absentă o vreme din viața mea. Așa cum am mai spus, m-am pierdut în liste de sarcini interminabile, în așteptarea unui moment oportun de a scrie, care nu a mai venit. Nu am mai avut inspirația de a-mi așterne gândurile în scris. Cuvintele nu au mai venit de la sine, ci parcă au fost mai mult forțate. M-am întristat văzând cum îmi pierd speranța și cum visul meu se năruie.

“Parcă prea ușor renunți!”, mi-am spus. Și atunci mi-am promis că voi face cumva, astfel încât să mă întorc cu forțe proaspete. Acesta este trenul, pe care nu vreau să-l mai pierd, este șansa pe care mi-am acordat-o cu toată încrederea și din toată inima. Visul meu nu se poate stinge atât de ușor, m-ar durea mult prea tare și cred că aș simți că am eșuat irevocabil.

Regăsire a sinelui

Așa că, iată-mă din nou aici, încercând să compun frânturi din sufletul meu, să vi le fac cunoscute și apoi să vă dau curaj să faceți la fel. Să cauți în inima ta adevărata fericire, adevăratul sens și scop al vieții tale, ei bine, aceste lucruri te pot face atât de împlinit atunci când le-ai găsit.

Este adevărat că, deseori, începuturile sunt timide, pare că nimeni nu îți apreciază munca, pare că nimeni nu-ți citește creația. Și aici intervin primele momente de descurajare, pe care și eu le-am trăit. Cred că este unul din motivele pentru care nu am mai scris.

De multe ori, mă gândesc despre ce aș putea să vă vorbesc, ce subiecte de interes să abordez, care să fie nota în care să îmi redactez articolele? Apoi, îmi dau seama că nu poți rezona cu toți oamenii care te citesc și că nu acesta este scopul meu. Cumva, am realizat că, ironic vorbind, o fi cineva acolo care mă simpatizează și are plăcere să își arunce privirea pe cele câteva rânduri scrise de mine.

Menirea la care visez

În mintea mea, vă pot declara cu sinceritate deplină, că există un singur scop și anume acela de a găsi o meserie, care să mă împlinească emoțional și care, simultan, să vină și în folosul altor suflete. Cred cu tărie că menirea scriitorului este să insufle celorlalți dorința de cunoaștere și autocunoaștere, să dăruiască speranță și să ofere alinare în zilele mai puțin senine ale omului.

Eu merg mai departe cu aceste credințe profunde și mă opresc aici din scris. Adeseori, cele mai mari adevăruri se exprimă în puține cuvinte.

Semnat,
E.M.

Sursa foto